• Desi pare greu de crezut, un elev iesean, originar din Republica Moldova, a demonstrat intregii Romanii ca poate invinge imposibilul

• Irina Cascaval, absolventa a Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri”, a acceptat sa le povesteasca reporterilor BZI limita extrema pentru care se poate sacrifica un adolescent pentru a-si urma visul

• „Eu sunt un elev venit din Republica Moldova si va pot spune ca am ratat sesiunea din vara a examenului de bacalaureat din cauza faptului ca nu am putut ajunge la prima proba a examenului. Visul meu de a intra la Facultatea de Litere a UAIC s-a spulberat.” a spus aceasta

Cel mai bun elev din Romania la editia din toamna a examenului de bacalalaureat a acceptat sa se destainuie reporterilor cotidianului BUNA ZIUA IASI. Cititi in continuare povestea teribila prin care a trecut Irina Cascaval, tanara care a obtinut cea mai mare nota finala din tara la sesiunea din toamna a bacalaureatului, respectiv 9.68, noteaza http://www.bzi.ro.

Irina Cascaval: „Asa simt eu”

Irina Cascaval: „Asa simt eu”

“Acum 2 luni as fi spus din cauza… insa astazi afirm ca datorita neintelegerii care a avut loc in sesiunea iunie-iulie de la bacalaureatul din 2012 am placuta surpriza de a ma bucura de faptul ca am cea mai mare medie dintre candidatii din sesiunea din toamna de la bacalaureat. Sa fiu acum «cel mai bun elev din tara» nu este pentru mine doar o mandrie sau satisfactie, ci si o motivatie enorma sa-mi urmez visele si sa-mi ating telurile. Consider ca a avea o atitudine pozitiva este unul dintre cele mai importante lucruri din viata si, atunci cand nu am putut sa ajung la un examen din sesiunea din vara, incercam sa-mi spun mereu: «Atunci cand ti se inchide o poarta, ti se deschid doua». Pentru mine insemna foarte mult sa dau bacalaureatul atunci, pentru ca fiind din Republica Moldova stiam ca o medie mare, in toamna, nu ma va ajuta sa ocup un loc fara taxa la facultate. De aceea, mi-a fost greu sa trec peste acele momente si sa-mi recapat increderea in a gasi acea «portita». Totusi, m-am inarmat cu multa putere, pe care bineinteles mi-au dat-o persoanele apropiate, prietenii si nu am renuntat, am invatat pentru a-mi arata in primul rand mie, ca nu trebuie sa renuntam la ceea ce suntem si sa ne continuam viata in ritmul pe care ea ni-l dicteaza. E greu sa facem unii pasi, dar trebuie sa fim impacati cu noi insine si sa ne urmam dorintele. Acum 10 ani faceam sport si voiam sa devin o sportiva de performanta, apoi mi-am dorit sa fiu un mare judecator si sa fac dreptate celor drepti, acum imi place comunicarea si lectura si vreau sa fac litere. Vreau sa spun doar ca de mica am avut niste vise si prin intermediul lor m-am format. Parintii, invatatorii, profesorii, joaca un rol important in viata, insa ei nu tot timpul sunt alaturi, mai ales atunci cand trebuie sa ne alegem calea spre viitor, asa ca trebuie sa muncim pentru a ne autocunoaste, iar ei ne vor ajuta sa ne deschidem orizonturile de care avem nevoie. Vreau sa multumesc domnului diriginte si celorlati profesori care m-au ajutat sa ma formez si sa inteleg ca invatarea nu inseamna pentru toti «toceala» ci pur si simplu placerea de a cunoaste, de a fi formati si informati.”