În urmă cu doi ani, în Finlanda s-a schimbat curricula, adică acel concept pentru întreg traseul educaţional al elevilor, iar copiii au căpătat mai mult responsabilităţi.

Îşi pot alege materiile de studiu în funcţie de interese; la începutul semestrului primesc programa şi o grilă de notare, îşi pot alege singuri nivelul la care să fie notaţi.

În plus, spaţiul de învăţare s-a mutat în lumea reală, în care sunt trimişi să facă cercetare şi să aplice ce învaţa în şcoală.

La ei reforma a început în 1970 când Guvernul a decis că fiecare copil să aibă acces la educaţie. Au construit şcoli noi, au introdus o masă caldă la prânz şi au înregimentat în sistemul educaţional toţi copiii ţării. Dar cea mai mare revoluţie a produs-o legea privind pregătirea profesorilor, care pentru a ajunge la clasa făceau două semestre cursuri de pedagogie în facultate, exact cum se întâmplă acum la noi.

Profesorii de azi sunt maeştrii în educaţie. Învăţătorii fac cinci ani de facultate în care află totul despre ce înseamnă arta de a construi viitorul unor copii.

Pentru un singur loc la Facultatea de Educaţie se bat 10 candidaţi şi uneori chiar mai mulţi.

Cătălina Roşu studiază sisteme de învăţământ la Universitatea din Turku. În România a fost prefesoara de engleză, iar când a ajuns în Finlanda primul aspect care i-a atras atenţia a fost respectul de care se bucura profesorii.

“Aici sunt aleşi pe sprânceană pentru că din cei care termina masterul doar 10% ajung să predea în sistem”, povesteste ea.

Ioan este elevul unei şcoli din Turku. Părinţii s-au mutat în Finlanda acum doi ani, după ce tatăl a primit un loc de muncă aici.

Orele nu încep până când învăţătorii nu salută fiecare copil în parte.

Clasele au maxim 20 de elevi, în care predau un principal şi doi asistenţi atenţi să ofere ajutor copiilor care rămân în urmă sau nu înţeleg ce se predă.

Orele de studiu sunt de 45 de minute, iar ultimele cercetari ale finlandezilor au arătat că mişcarea e importantă în actul de învăţământ. Aşa că doar străinilor li se pare ciudat să vadă un copil făcând mişcare în timpul orei.

Pauzele sunt de 15 minute, timp în care copiii sunt scoşi în curte alături de profesorii care devin partenerii lor de joacă.

Ioan nu ştia limba finlandeză când a intrat în şcoală, dar a reuşit într-un timp foarte scurt să ţină pasul cu restul. Notele copiilor sunt secrete şi se discută doar între părinte şi profesor, pentru că nici un copil să nu se simtă umilit în şcoală.

Copiii stau la mese rotunde ca să poată colabora. Lucrează împreună proiecte şi fiecare oră este interactivă. Când i-am vizitat citeau pe roluri o poveste.

În Finlanda copiii îşi pot alege profil clasei: artă, ştiinţă sau tehnologie. Ioan a ales să studieze artele.

Copilul roman cânta despre pace în limba unei ţări ce-a devenit şcoală pentru o lume întreagă.

Finlandezii au încredere în profesori. Îi privesc cu respect, iar pentru copii sunt modele. La ei această meserie e prima opţiune pentru absolvenţii de Facultate. La noi, ultima.

Salariile profesorilor sunt cuprinse între 3500 şi 5000 de euro, iar acest venit îi situează în pătura de mijloc a societăţii. La catedra ajung cei mai buni dintre cei buni, iar asta a dus la o nouă reforma în sistem.

Jukka Kangashlati care este senior adviser în domeniul educaţiei în Parlamentul European îşi aminteşte de momentul în care au decis să renunţe la inspectorii şcolari: “Am fost şef în Finalanda la sfarsitul lui ’90 când încercam să dezvoltăm un sistem de inspectori”.

Detalii stirileprotv.ro