Poveștile de dragoste ne încântă mereu, fie că le descoperim în paginile unui roman, pe marile ecrane sau în viețile noastre romantice.
Atunci când scriitorii ori scenariștii plasează povestea într-un context istoric îndepărtat în timp de noi, miza filmului se îmbogățește. Iată, în continuare, cele mai frumoase povești de dragoste plasate într-un anumit moment din istorie, povești selectate din mulțimea de filme romantice de epocă de căte specialiștii publicației IndieWire.
Remuşcare (2007)
Keira Knightley este regina de necontestat a filmelor romantice de epocă din ultimii zece ani („Mândrie şi prejudecată”, dar şi „Drumul mătăsii”, „Triunghiul dragostei”, „Ducesa” și „Anna Karenina”). Interpretarea ei în filmul laureat cu Oscar al lui Joe Wright dovedește nu doar de ce ea a devenit un star în filmele romantice de epocă, ci se situează şi în topul celor mai bune performanțe ale ei de până în prezent. Wright o pune în rolul unei Cecilia în halouri superbe de lumină în prima parte a filmului, dar Knightley refuză să lase personajul să devină un ideal amoros pasiv şi angelic pentru atrăgătorul Robbie interpretat de James McAvoy.
Deşi îmbrăţişează feminitatea eterică a Ceciliei, Knightley se dovedește a fi hotărâtă și impunătoare în timp ce lumea neagă celor doi iubiți șansa de a fi împreună. Pasiunea dintre Knightley și McAvoy demonstreză că voința de a iubi merită efortul, indiferent ce obstacole ale vieții stau în cale.
Vârsta inocenţei (1993)
Bazat pe romanul din 1920 cu același nume al lui Edith Wharton, filmul lui Martin Scorsese „Vârsta inocenţei” spune povestea unui avocat respectabil din New York, pe nume Newline Archer (Daniel Day-Lewis), care se trezeşte prins într-o capcană emoțională când se îndrăgosteşte de Ellen Olenska (Michelle Pfeiffer) și nu de verişoara ei, May Welland (Winona Ryder), cu care este logodit. În timpul căsătoriei lui cu May, dragostea lui Archer pentru contesa Olenska crește pe măsură ce el devine tot mai atras de valorile ei independente și perspectivele neconvenționale.
În plin proces de divorţ de un soț abuziv și nepotrivit, Olenska a devenit un paria în cercurile înalte ale societății. În ciuda faptului că este oarecum atipic pentru Scorsese, „Vârsta inocenţei” are elemente distincte ale stilului și scrisului său. Imaginea splendidă a lui Michael Ballhaus readuce la viață New York-ul din anii 1870, așteptările şi constrângerile societății de atunci.
Bright Star (2009)
Punând deoparte chimia care crește exponenţial între Ben Whishaw și Abbie Cornish, adevăratul romantism al filmului vine direct de la apreciata scenaristă şi regizoare Jane Campion. În calitate de regizoare, Campion ia povestea de dragoste dintre poetul englez John Keats şi Fanny Brawne şi devine ea însăşi o poetă vizuală romantică. Modul în care camera creează intimitate între actorii principali și în care ea surprinde frumuseţea delicată din Hampstead în secolul al XIX-lea (un câmp de flori roșii devine metafora dragostei ce înfloreşte) sunt uluitoare şi fascinante în aceeaşi măsură.
Talentele scenaristei Campion strălucesc în scenariu, care transcende clișeele unei „poveşti de dragoste”, observând meticulos modurile de creștere a chimiei între doi oameni. Filmul este o relație în continuă evoluție, care rezonează prin istorie, iar modul în care cei doi actori principali redau dorințele personajelor face din „Bright Star” o capodoperă a genului romantic de epocă.
Brokeback Mountain (2005)
Filmul lui Ang Lee este, fără îndoială, prima poveste de dragoste gay care a intrat în cultura de masă. Bazat pe o poveste scurtă de Annie Proulx, „Brokeback Mountain” îi are pe Heath Ledger şi Jake Gyllenhaal în rolul a doi cowboy care se îndrăgostesc în timp ce îşi mână turmele de oi, în vara anului 1963. Trecând dincolo de eticheta „film cu cowboy gay”, filmul a avut în cinematografe mult public hetero. Ledger oferă o performanță iconică în rolul lui Ennis, dând personajului său un patos stoic și un dor unic. Filmul a primit pe bună dreptate opt nominalizari la Oscar, iar mulți s-au revoltat după ce a pierdut premiul de cel mai bun film în favoarea lui „Crash” al lui Paul Haggis. Importanța filmului întrece însă orice recunoaștere a premiilor; a dovedit întregii lumi faptul că o poveste de dragoste gay ar putea fi la fel de vitală, plină de satisfacții și sfâşietoare ca oricare alta.
Tigru și dragon (2000)
Laureatul cu Oscar Ang Lee s-a consacrat ca unul dintre cei mai versatili și adaptabili regizori atunci când vine vorba de filme de epocă („Raţiune şi simţire”), iar senzația finalului de mileniu „Tigru și dragon” nu face cu siguranță excepție. Filmul a stabilit recorduri în ceea ce privește cât de departe ar putea un film străin să ajungă la box office în Statele Unite și a pus actorii chinezi pe hartă pentru viitoarele producții americane. Ang Leee a creat o poveste de dragoste tragică între Chow Yun-FAt („Hard Boiled”) și Ziyi Zhang („Memoriile unei gheişe”), care se desfășoară în timpul dinastiei Qing din China secolului al XIX-lea, iar filmul uimește atât la nivel personal, cât și vizual.
Capacitatea lui Lee de a se concentra pe relația dintre personaje într-o asemenea epocă epică contribuie definitiv la fascinaţia filmului și cimentează statutul său de regizor care știe cum să integreze cu succes stilul şi substanţa pentru un efect dramatic.
Pacientul englez (1996)
Câștigătorul a nouă premii Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun film, Cel mai bun regizor și Cea mai bună actriță în rol secundar (Juliette Binoche), filmul lui Anthony Minghella bazat pe cartea autorului canadian Michael Ondaatje este o poveste de dragoste de epocă, de genul care Hollywood-ul nu pare să mai facă. Filmul începe aproape de al doilea război mondial, cu Binoche ca o asistentă medicală francezo-canadiană care are grijă de victima cu arsuri grave a unui accident de avion (Ralph Fiennes). Prin flashback-uri, trecutul lui misterios este dezvăluit, inclusiv o poveste de dragoste pasională și în cele din urmă sortită eşecului cu soția unui coleg (Kristin Scott Thomas). „Pacientul englez” le are pe toate: scene fierbinţi de sex, acțiune palpitantă de război, peisaje uluitoare din deşert şi pe Fiennes leşinat şi frumos. Cum să nu-i dai Oscar?
Pe aripile vântului (1939)
Cuplul iconic Vivien Leigh şi Clark Gable, o seducătoare coloană sonoră orchestrală şi o scenografie magnifică; filmul este ușor de atichetat ca aparţinând acelei perioade epice a cinematografiei de pasiune și romantism. Amplasat pe fundalul Războiului Civil American și epocii reconstrucției, „Pe aripile vantului” este povestea lui Scarlett O’Hara (Leigh), o frumuseţe sudică hotărâtă să păstreze plantația familiei sale pe linia de plutire cu orice preț. O mare parte a filmului este despre preocupările romantice ale lui Scarlett, deoarece un pretendent bogat ar putea oferi stabilitate economică pentru moşia O’Hara, dar sar scântei când îşi întâlnește perechea perfectă, arogantul și elegantul Rhett Butler.
Turbulenta poveste de dragoste dintre Leigh şi Gable este un motiv major pentru care filmul este adesea considerat una dintre cele mai mari realizări cinematografice. În mâinile acestor staruri legendare, romantismul devine o luptă de butade („Frankly, my dear, I don’t give a damn”) și dorințe ascunse, care dau dramatism unei poveşti romantice destul de tipice.
Jane Eyre (2011)
Dacă vă place romantismul secolului al XIX-lea (mai întunecat decât Jane Austen), vizionați adaptarea din 2011 a romanului de dragoste gotic scris de Charlotte Brontë, „Jane Eyre”. Regizat de Cary Fukunaga și adaptat pentru ecran de Moira Buffini, filmul urmărește o guvernantă tânără (Jane), care începe o poveste de dragoste cu noul său angajator, domnul Rochester, dar îi descoperă secretul întunecat ce poate încheia relația. Viziunea şi Fukunaga aduc în plus poveștii des adaptate o echilibrare pe care el o realizează între romantism și horror. Este ajutat foarte mult de designerul de costume Michael O’Connor, care a câștigat singurul premiu Oscar al filmului, şi de directorul de imagine Adriano Goldman.
Filmul este în balans perfect pe linia dintre romantic şi horror, oferind atenţie egală poveştii romantice dintre Jane, jucată de Mia Wasikowska şi Mr. Rochester, jucat de Michael Fassbender şi mai multor elemente gotice din poveste, precum prima soție bolnavă a lui Rochester. Judi Dench și Jamie Bell joacă şi ei în filmul care poate fi cel mai bine rezumat prin replica lui Jane către Rochester. „Totul pare ireal. Dumneavoastră, domnule, cel mai fantomatic dintre toţi…”
Regina Margot (1994)
În adaptarea cinematografică realizată de Patrice Chéreau după romanul omonim din 1845 al lui Alexandre Dumas, regina Caterina de Medici îşi oferă fiica Margot în căsătorie lui Henri de Bourbon, regele protestant din Navarra. Aranjamentul este văzută ca o ofertă de pace între protestanții hughenoți și catolicii din Franța secolulului al XIX-lea. Interpretată cu o intensitate regală de Isabelle Adjani, Margot renunţă fără tragere de inimă la propriile ei pasiuni și dorințe, ducând până la capăt planurile mamei. Cu toate că există aventuri din belșug pe tot parcursul filmului, cea mai captivantă este cea dintre Margot și un soldat protestant numit La Môle (Vincent Perez).
Diferenţele religioase dintre cei doi sunt periculoase şi creează o dinamică complexă pe care este construită aventura lor, iar în cele din urmă dedicarea lui Margot și dăruirea unul altuia face din „Regina Margot” un testament minunat pentru puterea dragostei. Nu ar fi o adevărată poveste de dragoste franceză fără scene provocatoare de sex, iar filmul oferă cu siguranţă câteva memorabile, mai ales una în care Margot preia comanda în timp ce poartă o mască de bal mascat.
Lumea nouă (2005)
Filmul care a început colaborarea fertilă dintre Terrence Malick şi cineastul Emmanuel Lubezki, „Lumea nouă” este o poveste de dragoste dintr-o perioadă pe care doar Malick o putea face romantică. Liric, ca un vis uluitor de frumos, filmul spune povestea lui Pocahontas pe care mulți o știu și o îndrăgesc. Dar cu Malick la cârmă, devine o poveste care nu a mai fost spusă. Q’uorianka Kilcher oferă o performanță fermecătoare în rolul lui Pocahontas, care la începutul anilor 1600 se îndrăgostește nebunește de Căpitanul englez Smith (Colin Farrell). Dispunând de o coloană sonoră luxuriantă, de James Horner („Titanic”), interpretări profunde și o poveste de dragoste complet interzisă la acea vreme, „Lumea nouă” este o poveste de dragoste de epocă pentru cinefilii adevăraţi.
Sursa: eva.ro