Dan Cristian Vulpe (18 ani), elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Silvania“ din Zalău (Sălaj), a reuşit, luna aceasta, să obţină medalia de aur la Olimpiada Internaţională de Filosofie, de la Vilnius, în Lituania, fără a studia filosofia la şcoală sau măcar cu un profesor.
Dan Cristian Vulpe (18 ani) foloseşte cu uşurinţă în vorbirea curentă termeni precum „epistemologie“ sau „idiosincratic“ şi îi place să aibă argumente pentru ceea ce spune, deoarece unul dintre crezurile sale în viaţă spune că „este corect să formăm opinii doar pentru ce avem suficiente probe“. Tânărul a obţinut, în urmă cu aproape două săptămâni, medalia de aur la cea de-a XXII-a ediţie a Olimpiadei Internaţionale de Filosofie, desfăşurată în perioada 15-18 mai la Vilnius, în Lituania.
În competiţia celor mai buni elevi din lume la această disciplină – au participat concurenţi din 41 de ţări –, Dan Cristian nu a plecat cu prima şansă. Pe de-o parte, se calificase pentru Vilnius de pe locul al II-lea la Olimpiada Naţională de Filosofie, iar pe de altă parte, el nu studiase la şcoală ori cu un profesor nici măcar o oră la această disciplină – filosofia se învaţă în sistemul românesc de învăţământ abia în clasa a XII-a.
De aceea, el recunoaşte că rezultatul obţinut chiar l-a surprins. „Înainte de Olimpiadă, nu prea mi-am manifestat public interesul pentru filosofie. Era o chestiune privată. Şi eu am fost surprins de rezultat, că am ajuns până acolo“, mărturiseşte Dan Cristian Vulpe.
Aplecarea lui pentru filosofie s-a născut după orele de cultură civică de la şcoală, pe când era în clasa a VI-a. „Îmi amintesc, de pildă, faptul că la cultura civică aveam dezbateri şi teme de gândire asupra unor concepte precum libertate sau egalitate. Am făcut cunoştinţă pentru prima dată, în urma unor investigări private lacunare, însă efervescente, cu figuri precum John Locke sau Baruch Spinoza“, îşi aminteşte băiatul.
Mărturiseşte că, la momentul acela, nu avea o înţelegere adecvată sau temeinică a puţinelor lucruri pe care le citise, însă întâlnirea aceasta a reprezentat un moment de reflecţie personală şi o premisă spre ceea ce a urmat.
„Ulterior, am avut o preocupare, tot aşa, într-o măsură minoră, cu filosofia antică greacă. Poate părea o chestiune sofisticată, însă a fost un progres realmente natural şi motivat doar de interese de cunoaştere. Nu am avut un mentor care să mă îndrume procedural, demersul meu a fost unul lăuntric, de amorul artei, un proiect privat şi individual“, explică Dan Cristian. cititi detalii
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un simplu Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de Facebook.